Aparut in 1933,in doua volume,la Editura Nationala-Ciornei din Bucuresti,romanul "Patul lui Procust" a insemnat confirmarea autorului ca scriitor valoros,apt de a inova structura epica si formula narativa in contextul literaturii interbelice. Ca si in cazul operei anterioare,geneza acestui roman se bucura de o decantare indelungata,vreme de aproape un deceniu. Cateva texte de proba scurta anunta insa intentia concretizata ulterior:nuvela "Contesa bolnava",scrisa la persoana I si ramasa in manuscris si in "Scrisorile doamnei T",publicate in primul numar al revistei "Cetatea literara",salutate chiar de Lovinescu.
Romanul "Patul lui Procust" nu se mai sustine pe o perspectiva unica,formula aleasa fiind cea a dosarului de existente. Intentia este de a transforma substanta epica intr-o polifonie narativa care articuleaza un ansamblu in realitate destul de coerent si complex. Cele cateva scrisori semnate doamna doamna T.,paginile confesive ale lui Fred Vasilescu,numeroasele note de subsol,ordinea situandu-se dincolo de aceste suprafete dislocate. Fred Vasilescu are acea inclinatie catre reflexie si rememorare,dar este mereu scos din ritm de intrarile si iersirile inutile ale Emiliei,confesiunea doamnei T. este fragmentata prin artificiul scrisorilor multiple,iar naratorul intarziat risipeste alte detalii in notele de subsol.
Subiectul rezultat prin asemenea ordonare post-lectura ar putea fi redat astfel:intr-o dupa-amiaza torida,Fred Vasilescu,fiul marelui industrias Vasilescu-Lumanararu,pe care l-am cunoscut in "Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi",nu-si gaseste prietenii acasa,drept pentru care, plictisit,ajunge in dormitorul unei actrite comune si lipsite de talent,o intretinuta nerafinata,unde asteapta racoarea serii. Pentru a atrage atentia vizitatorului,Emilia Rachitaru,caci acesta este numele artistei,incepe sa povesteasca despre o legatura pe care a avut-o cu un poet,Ladima,care s-a sinucis si de la care mai pastreaza niste scrisori. Citindu-le,Fred Vasilescu descopera ca Ladima,pe care l-a cunoscut,a suferit din dragoste si a fost atat de putin inteles si apreciat. Aceasta poveste de dragoste se impleteste cu o alta pe care o descoperisem din scisorile doamnei T. si din marturisirea lui Fred. Doamna T. este femeia vietii lui Fred,de care fuge insa mereu,ascunzandu-se in cele din urma in moarte. Cvartetul compus din Doamna T.(rafinata,senzuala si misterioasa),Ladima(o victima a inferioritatii celorlalti si a propriului idealism),Fred Vasilescu(elegant si admirat,dar ascunzand unmare secret al existentei sale) si Emilia (imuna din punct de vedere moral si sentimental)realizeaza substanta acestui roman. Cadrul il formeaza societatea mondena incare se misca toate aceste personaje,iar un narator ce isi asuma rol auctorial insumeaza toate experientele,fara a modifica fondul sau forma,caci a scrie devine acum ceva firesc,oarecum personal,de aceea jurnalul sau scrisoarea pot deveni substanta epica.
Doamna T. este autoarea a trei scrisori redactate intr-un stil intimist,devenite un fel de uvertura a romanului,in care apare intreaga problematica:iubirea pasionala refuzata inexplicabil,prietenia,loialitatea,comunicarea sufleteasca. Eroina face din toate acestea experiente cruciale,pe care apoi le infatiseaza direct si sincer autorului,fara a avea constiinta estetica. Daca stilul este refinat e pentru ca autoarea scrisorilor este la randul ei sensibila si rafinata. Infatisand experiente proprii,scrisorile construiesc de fapt,din interior,imaginea celui mai interesant personaj feminin al literaturii noastre. Punctele de vedere ale lui D.(din scrisori),ale lui Fred(in "Insemnari..." si in episodul de la Movila),ale autorului(in notele din subsol si in Epilog II)converg in definirea acestei femei iubite de toti barbatii. Este proprietara unui magazin de mobila care aduce in Bucurestiul monden moda mobilei si a decoratiunilor interioare cubiste,ceea ce inseamna ca doamna T.,de fapt Maria T. Manescu,se afla sub zodia artei. Este frumoasa,desi unii o pot considera urata,pentru ca acest tip de frumusete nu se deschide decat unor cunoscatori rafinati sau celor apropiati,care ii cunosc esenta. Nu il iubeste pe nefericitul poet,ii este mila de el si simte nevoia sa ii fie loiala. Il repugna faptul ca D. nu este atat de atent la vestimentatie,ca este neingrijit,in vreme ce ea acorda mare atentie acestor detalii,dar accepta imbratisarile barbatului doar pentru ca stie ca acestea il vor face fericit si pentru ca este coplisita de atata perseverenta in sentiment. Adevarata pasiune o traieste pentru Fred,dar si alturi de acesta recurge la autocenzurare. Si totusi,experimenteaza pasiunea prin umilire,caci Fred o face sa treaca prin toate formele umilintei:refuzul politicos,cel violent afirmat,uitarea,jignirea in public. Si totusi,doamna T. nu il uraste,pastreaza sentimente vii,parand a accepta ca aceasta va fi drama vietii ei: sa fie iubita cu pasiune de toti barbatii,dar parasita tocmai de cel pe care il iubeste cu pasiune.
Textul lui Fred Vasilescu este conceput intr-un stil,ceva mai viril si viguros si se concentreaza asupra reconstituirii imaginiii lui Ladima,dar si a redimensionarii personajului doamna T.,Fred Vasilescu are o dubla conditie in acest roman:este narator in insemnarile intitulate "Intr-o dupa-amiaza de august" si mimeaza uneori ipostaza lectorului uimit de ceea ce afla,dar si personaj in insemnari,scrisorile doamnei T. si in notele de subsol ale autorului.
Personajul central al romanului este George Demetru Ladima ,construit in principal prin iluminarile retrospective ale celorlalti naratori necreditabili,si figurand o dubla drama,de ordin social si afectiv. Personajul se construieste de la suprafata spre adancime,filtrul prin care este privit e cel al sinuciderii misterioase,iar in opera apare intr-o tripla ipostaza:ca publicist care impune respect prin verticalitate,ca poet genial si ca indragostit ridicol. Destinul acestui erou transpune o drama sociala,caci si el este dintre cei care au vazut idei. Ladima este un intelectual ultralucid si intransigent,care lupta cu o societate bazata pe compromis si mizerie morala,dar care are taria de a-si apara convingerile chiar cu pretul vietii.Intruchipeaza si o drama afectiva generata de sentimentele nefiresti ca intensitate pentru actrita fara talent Emilia Rachitaru. Nerealizat pe plan social,Gedem cauta compensarea prin instalarea in sufletul crezut pur al femeii. Alungat si de aici,Ladima va recurge la sinucidere.
Personajul-nucleu al romanului este Emilia Rachitaru,nu prin interes psihologic,ci prin pozitionare:este punctul de intersectie a iubirii inegale a doi nici prin legatura cu Ladima,nici in dupa-amiaza petrecuta langa Fred. In ochii lui Emilia este unica. Frumusetea exterioara este de neegalat si este completata de inteligenta,bun-simt si talent,astfel incat impresia de ansamblu,falsificata desigur,devine armonia. Neputand intruchipa eternul farmec feminin,Emilia nu va fi capabila sa-i smulga pe cei doi destinului care ii apropie,amandoi fiind cenzurati prin moarte.
sâmbătă, 20 august 2011
joi, 11 august 2011
Morometii de Marin Preda
Marin Preda a debutat cu un volum de nuvele(1949)intitulat "Intalnirea din pamanturi",care consacra un prozator al lumii rurale,aceasta fiind vazuta ca un univers al puritatii sin al inteligentei,o cu totul alta optica decat cea propusa de inaintasi. Texte precum "O adunare linistita","Dimineti de iarna","In ceata","Salcamul" prefigureaza situatii,motive, sau chiar personaje ale romanului "Morometii",dar nu se ridica la valoarea acestuia. Romanul se voia o cronica de familie,a carei devenire era surprinsa retrospectiv. Talentul sau viziunea proprii scriitorului il determina pe acesta sa se opreasca asupra efectului tragic ce se poate scoate in infruntarea omului cu istoria,de aceea transfera actiunea romanului cu un deceniu in urma.
Volumul intai al romanului a aparut in 1955,iar cel de-al doilea ceva mai tarziu,1967,cu intentia declarata de a realiza o tetralogie din "Morometii" si "Delirul",unele personaje continuandu-si destinele in "Marele singuratic"(1972). Preda pastreaza traditia romanului romanesc de inspiratie rurala(Slavici,Rebreanu,Sadoveanu) si creeaza o opera originala intr-o viziune moderna. Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului diegeteic. Este structurat intre parti,cu o actiune concentrata,care se desfasoara de la inceputul verii pana la sfarsitul ei. In acest interval sunt incluse trei mari episoade narative:primul cuprinde intervalul temporal de sambata seara(prilej de redare a unor manifestari individuale)pana duminica seara(prilej de redare a unor manifestari colective),al diolea episod se organizeaza in jurul unor activitati tipice satului,secerisul,culminand cu ritualul coacerii painii,iar ultimul se concentreaza asupra conflictului pana atunci in stare latenta dintre Moromete si baietii mai mari. Volumul al doilea este structurat in cinci parti si prezinta viata rurala din 1938 pana in 1942,prin tehnica rezumativa ,la care se adauga elipsa si alternanta.
Celebra fraza care deschide romanul propulseaza in prim-planul actiunii o spatialitate ocolita in marile framantari ale istoriei: "In campia Dunarii,cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial,se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare;viata se scurgea aici fara conflicte mari." Silistea-Gumesti este o comuna mare,cu doua biserici,cu scoala frumoasa la care predau mai multi invatatori. Hotarul comunei cuprinde loturile taranilor si mosia Marica,supravegheata vigilent de un paznic. Stratificarea este prezenta si aici,caci sunt oameni bogati precum Balosu,cu loturi multe,sau inchiaburiti prin afaceri necurate precum Aristide sau Crasmac,mijlocasi(cei mai numerosi),dar si codasi,ramasi dupa improprietarire doar cu unui lot(Tugurlan). In prim-plan,se afla Morometii,o familie numeroasa,macinata de nemultumiri mocnite. Taran din clasa de mijloc,Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg,cu pretul uni trai modest,pamantul familiei sale,pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Moromete,Paraschiv,Nila,Achim isi doresc independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pt ca dupa moartea mamei lor,Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie,Catrina,si ca are inca trei copii:Tita,Ilinca,Niculaie. Indemnati de sora lui Ilie,Maria Moromete,poreclita Guica,cei trei baieti pun la cale un plan distructiv,dandu-si seama ca problemele economice ale familiei nu vor putea fi depasite. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti ,fara stirea celorlalti membri ai familiei,pentru a-si face un rost. In acest scop,ei vor sa ia oile cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte contin principala hrana a familiei si caii,indispemsabili pentru munca de camp. Prin vanzarea oilor si a cailor,ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la banca nefiind achitata,planul celor trei baieti urmeaza a da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti,sa le pasca in marginea orasului si sa le vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan,amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant("foncierea"). Insa Achim vinde oile la Buuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa singur tatal in preajma secerisului,cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria,pentru a plati foncierea,rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculaie,fiul cel mic. Planurile secundare sustin actiunea romanului,conferindu-i caracterul de fresca sociala si completand viziunea despre lume a autorului:boala lui Botoghina,revolta taranului Tugurlan,familia chiaburului Tudor Balosu,dragostea dintre Polina si Birica,discutiile din poiana lui Iocan,rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.
In volumul al doilea,actiunea se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative:reforma agrara din 1945,cu prefacerile pe care ea le aduce si transformarea "socialista" a agriculturii dupa 1949,perceputa ca un fenomen abuziv. O istorie noua,tulbure si violenta,transforma radical structrile de viata si de gandire ale taranilor. Satul traditional intra intr-un ireversibil proces de disolutie. Volumul debuteaza cu o intrebare retorica: "In bine sau in rau se schimbase Moromete?". Ceilalti tarani isi modifica si ei atitudinea fata de Ilie Moromete. Fostii lui prieteni au murit sau l-au parasit,iar cei noi(Matei Dimir,Nae Cismaru,Giugudel,Costache al Joachii) ii par mediocri. Vechile dusmanii se sting. Tudor Balosu devine"binevoitor fata de vecinul sau". Guica murise,fara ca relatiile cu fratele sau sa se amelioreze,iar acesta nu se duce nici la inmormantarea ei. Moromete se apuca de negot,treburile ii merg bine,castigand bani frumosi,dar il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca "nu ii aduce beneficiu". Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i determina pe baietii fugari sa se intoarca acasa. De aceea cumpara pamanturile vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentri a-i convinge sa revina in sat.Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie,Nila,ca portar la un bloc si Achim care avea un mic magazin de "Consum alimentar",resping incercarea de reconciliere a tatalui. Mai mult decat atat,afland de propunerea de reconciliere facuta fiilor,Catrina il paraseste si se duce sa locuiasca "in vale",la Alboaica,fata ei din prima casatorie. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc,dar familia Moromete pare atinsa de un blestem,fiindca sotul Titei,desi scapa din razboi,moare intr-un accident stupid in sat. Paralel cu procesul disolutiei familiei Moromete,este prezentata si destramarea satului traditional,care devine"o groapa fara fund,din care nu mai incetau sa iasa cativa necunoscuti". Niculae Moromete devine adeptul "unei noi religii a binelui si a raului",exponentul ideologiei socialiste si se inscrie in Partidul Comunist,prilej pentru numeroase dispute cu tatal sau. Tanarul este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu o sarcina de la"judeteana",aceea de a supraveghea buna functionare a primelor forme colective de munca:strangerea cotelor si predarea lor catre sat. Dar se isca o agitatie in timpul careia un satean moare inecat in apele raului de la marginea satului. Idealist,tanarul se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de oportunistii de profesie. Asa ca activistul Niculaie Moromete este destituit,se retrage din viata politica si isi continua studiile.
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer horticol. La inmormantarea lui Moromete,Niculae afla de la Ilinca,sora lui,ca tatal se stinsese incet,fara sa sufere de vreo boala. Chiar daca moartea lui Moromete lasa multe remuscari in sufletul lui Niculae,in finalul romanului tatal si fiul se impaca in visul baiatului. Moartea lui Moromete in finalul romanului simbolizeaza stingerea unei lumi.
Volumul intai al romanului a aparut in 1955,iar cel de-al doilea ceva mai tarziu,1967,cu intentia declarata de a realiza o tetralogie din "Morometii" si "Delirul",unele personaje continuandu-si destinele in "Marele singuratic"(1972). Preda pastreaza traditia romanului romanesc de inspiratie rurala(Slavici,Rebreanu,Sadoveanu) si creeaza o opera originala intr-o viziune moderna. Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului diegeteic. Este structurat intre parti,cu o actiune concentrata,care se desfasoara de la inceputul verii pana la sfarsitul ei. In acest interval sunt incluse trei mari episoade narative:primul cuprinde intervalul temporal de sambata seara(prilej de redare a unor manifestari individuale)pana duminica seara(prilej de redare a unor manifestari colective),al diolea episod se organizeaza in jurul unor activitati tipice satului,secerisul,culminand cu ritualul coacerii painii,iar ultimul se concentreaza asupra conflictului pana atunci in stare latenta dintre Moromete si baietii mai mari. Volumul al doilea este structurat in cinci parti si prezinta viata rurala din 1938 pana in 1942,prin tehnica rezumativa ,la care se adauga elipsa si alternanta.
Celebra fraza care deschide romanul propulseaza in prim-planul actiunii o spatialitate ocolita in marile framantari ale istoriei: "In campia Dunarii,cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial,se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare;viata se scurgea aici fara conflicte mari." Silistea-Gumesti este o comuna mare,cu doua biserici,cu scoala frumoasa la care predau mai multi invatatori. Hotarul comunei cuprinde loturile taranilor si mosia Marica,supravegheata vigilent de un paznic. Stratificarea este prezenta si aici,caci sunt oameni bogati precum Balosu,cu loturi multe,sau inchiaburiti prin afaceri necurate precum Aristide sau Crasmac,mijlocasi(cei mai numerosi),dar si codasi,ramasi dupa improprietarire doar cu unui lot(Tugurlan). In prim-plan,se afla Morometii,o familie numeroasa,macinata de nemultumiri mocnite. Taran din clasa de mijloc,Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg,cu pretul uni trai modest,pamantul familiei sale,pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Moromete,Paraschiv,Nila,Achim isi doresc independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pt ca dupa moartea mamei lor,Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie,Catrina,si ca are inca trei copii:Tita,Ilinca,Niculaie. Indemnati de sora lui Ilie,Maria Moromete,poreclita Guica,cei trei baieti pun la cale un plan distructiv,dandu-si seama ca problemele economice ale familiei nu vor putea fi depasite. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti ,fara stirea celorlalti membri ai familiei,pentru a-si face un rost. In acest scop,ei vor sa ia oile cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte contin principala hrana a familiei si caii,indispemsabili pentru munca de camp. Prin vanzarea oilor si a cailor,ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la banca nefiind achitata,planul celor trei baieti urmeaza a da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti,sa le pasca in marginea orasului si sa le vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan,amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant("foncierea"). Insa Achim vinde oile la Buuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa singur tatal in preajma secerisului,cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria,pentru a plati foncierea,rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculaie,fiul cel mic. Planurile secundare sustin actiunea romanului,conferindu-i caracterul de fresca sociala si completand viziunea despre lume a autorului:boala lui Botoghina,revolta taranului Tugurlan,familia chiaburului Tudor Balosu,dragostea dintre Polina si Birica,discutiile din poiana lui Iocan,rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.
In volumul al doilea,actiunea se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative:reforma agrara din 1945,cu prefacerile pe care ea le aduce si transformarea "socialista" a agriculturii dupa 1949,perceputa ca un fenomen abuziv. O istorie noua,tulbure si violenta,transforma radical structrile de viata si de gandire ale taranilor. Satul traditional intra intr-un ireversibil proces de disolutie. Volumul debuteaza cu o intrebare retorica: "In bine sau in rau se schimbase Moromete?". Ceilalti tarani isi modifica si ei atitudinea fata de Ilie Moromete. Fostii lui prieteni au murit sau l-au parasit,iar cei noi(Matei Dimir,Nae Cismaru,Giugudel,Costache al Joachii) ii par mediocri. Vechile dusmanii se sting. Tudor Balosu devine"binevoitor fata de vecinul sau". Guica murise,fara ca relatiile cu fratele sau sa se amelioreze,iar acesta nu se duce nici la inmormantarea ei. Moromete se apuca de negot,treburile ii merg bine,castigand bani frumosi,dar il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca "nu ii aduce beneficiu". Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i determina pe baietii fugari sa se intoarca acasa. De aceea cumpara pamanturile vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentri a-i convinge sa revina in sat.Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie,Nila,ca portar la un bloc si Achim care avea un mic magazin de "Consum alimentar",resping incercarea de reconciliere a tatalui. Mai mult decat atat,afland de propunerea de reconciliere facuta fiilor,Catrina il paraseste si se duce sa locuiasca "in vale",la Alboaica,fata ei din prima casatorie. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc,dar familia Moromete pare atinsa de un blestem,fiindca sotul Titei,desi scapa din razboi,moare intr-un accident stupid in sat. Paralel cu procesul disolutiei familiei Moromete,este prezentata si destramarea satului traditional,care devine"o groapa fara fund,din care nu mai incetau sa iasa cativa necunoscuti". Niculae Moromete devine adeptul "unei noi religii a binelui si a raului",exponentul ideologiei socialiste si se inscrie in Partidul Comunist,prilej pentru numeroase dispute cu tatal sau. Tanarul este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu o sarcina de la"judeteana",aceea de a supraveghea buna functionare a primelor forme colective de munca:strangerea cotelor si predarea lor catre sat. Dar se isca o agitatie in timpul careia un satean moare inecat in apele raului de la marginea satului. Idealist,tanarul se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de oportunistii de profesie. Asa ca activistul Niculaie Moromete este destituit,se retrage din viata politica si isi continua studiile.
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer horticol. La inmormantarea lui Moromete,Niculae afla de la Ilinca,sora lui,ca tatal se stinsese incet,fara sa sufere de vreo boala. Chiar daca moartea lui Moromete lasa multe remuscari in sufletul lui Niculae,in finalul romanului tatal si fiul se impaca in visul baiatului. Moartea lui Moromete in finalul romanului simbolizeaza stingerea unei lumi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)