Morometii de Marin Preda

Marin Preda a debutat cu un volum de nuvele(1949)intitulat "Intalnirea din pamanturi",care consacra un prozator al lumii rurale,aceasta fiind vazuta ca un univers al puritatii sin al inteligentei,o cu totul alta optica decat cea propusa de inaintasi. Texte precum "O adunare linistita","Dimineti de iarna","In ceata","Salcamul" prefigureaza situatii,motive, sau chiar personaje ale romanului "Morometii",dar nu se ridica la valoarea acestuia. Romanul se voia o cronica de familie,a carei devenire era surprinsa retrospectiv. Talentul sau viziunea proprii scriitorului il determina pe acesta sa se opreasca asupra efectului tragic ce se poate scoate in infruntarea omului cu istoria,de aceea transfera actiunea romanului cu un deceniu in urma.
Volumul intai al romanului a aparut in 1955,iar cel de-al doilea ceva mai tarziu,1967,cu intentia declarata de a realiza o tetralogie din "Morometii" si "Delirul",unele personaje continuandu-si destinele in "Marele singuratic"(1972). Preda pastreaza traditia romanului romanesc de inspiratie rurala(Slavici,Rebreanu,Sadoveanu) si creeaza o opera originala intr-o viziune moderna. Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului diegeteic. Este structurat intre parti,cu o actiune concentrata,care se desfasoara de la inceputul verii pana la sfarsitul ei. In acest interval sunt incluse trei mari episoade narative:primul cuprinde intervalul temporal de sambata seara(prilej de redare a unor manifestari individuale)pana duminica seara(prilej de redare a unor manifestari colective),al diolea episod se organizeaza in jurul unor activitati tipice satului,secerisul,culminand cu ritualul coacerii painii,iar ultimul se concentreaza asupra conflictului pana atunci in stare latenta dintre Moromete si baietii mai mari. Volumul al doilea este structurat in cinci parti si prezinta viata rurala din 1938 pana in 1942,prin tehnica rezumativa ,la care se adauga elipsa si alternanta.
Celebra fraza care deschide romanul propulseaza in prim-planul actiunii o spatialitate ocolita in marile framantari ale istoriei: "In campia Dunarii,cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial,se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare;viata se scurgea aici fara conflicte mari." Silistea-Gumesti este o comuna mare,cu doua biserici,cu scoala frumoasa la care predau mai multi invatatori. Hotarul comunei cuprinde loturile taranilor si mosia Marica,supravegheata vigilent de un paznic. Stratificarea este prezenta si aici,caci sunt oameni bogati precum Balosu,cu loturi multe,sau inchiaburiti prin afaceri necurate precum Aristide sau Crasmac,mijlocasi(cei mai numerosi),dar si codasi,ramasi dupa improprietarire doar cu unui lot(Tugurlan). In prim-plan,se afla Morometii,o familie numeroasa,macinata de nemultumiri mocnite. Taran din clasa de mijloc,Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg,cu pretul uni trai modest,pamantul familiei sale,pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Moromete,Paraschiv,Nila,Achim isi doresc independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pt ca dupa moartea mamei lor,Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie,Catrina,si ca are inca trei copii:Tita,Ilinca,Niculaie. Indemnati de sora lui Ilie,Maria Moromete,poreclita Guica,cei trei baieti pun la cale un plan distructiv,dandu-si seama ca problemele economice ale familiei nu vor putea fi depasite. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti ,fara stirea celorlalti membri ai familiei,pentru a-si face un rost. In acest scop,ei vor sa ia oile cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte contin principala hrana a familiei si caii,indispemsabili pentru munca de camp. Prin vanzarea oilor si a cailor,ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la banca nefiind achitata,planul celor trei baieti urmeaza a da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti,sa le pasca in marginea orasului si sa le vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan,amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant("foncierea"). Insa Achim vinde oile la Buuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa singur tatal in preajma secerisului,cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria,pentru a plati foncierea,rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculaie,fiul cel mic. Planurile secundare sustin actiunea romanului,conferindu-i caracterul de fresca sociala si completand viziunea despre lume a autorului:boala lui Botoghina,revolta taranului Tugurlan,familia chiaburului Tudor Balosu,dragostea dintre Polina si Birica,discutiile din poiana lui Iocan,rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.
In volumul al doilea,actiunea se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative:reforma agrara din 1945,cu prefacerile pe care ea le aduce si transformarea "socialista" a agriculturii dupa 1949,perceputa ca un fenomen abuziv. O istorie noua,tulbure si violenta,transforma radical structrile de viata si de gandire ale taranilor. Satul traditional intra intr-un ireversibil proces de disolutie. Volumul debuteaza cu o intrebare retorica: "In bine sau in rau se schimbase Moromete?". Ceilalti tarani isi modifica si ei atitudinea fata de Ilie Moromete. Fostii lui prieteni au murit sau l-au parasit,iar cei noi(Matei Dimir,Nae Cismaru,Giugudel,Costache al Joachii) ii par mediocri. Vechile dusmanii se sting. Tudor Balosu devine"binevoitor fata de vecinul sau". Guica murise,fara ca relatiile cu fratele sau sa se amelioreze,iar acesta nu se duce nici la inmormantarea ei. Moromete se apuca de negot,treburile ii merg bine,castigand bani frumosi,dar il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca "nu ii aduce beneficiu". Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i determina pe baietii fugari sa se intoarca acasa. De aceea cumpara pamanturile vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentri a-i convinge sa revina in sat.Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie,Nila,ca portar la un bloc si Achim care avea un mic magazin de "Consum alimentar",resping incercarea de reconciliere a tatalui. Mai mult decat atat,afland de propunerea de reconciliere facuta fiilor,Catrina il paraseste si se duce sa locuiasca "in vale",la Alboaica,fata ei din prima casatorie. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc,dar familia Moromete pare atinsa de un blestem,fiindca sotul Titei,desi scapa din razboi,moare intr-un accident stupid in sat. Paralel cu procesul disolutiei familiei Moromete,este prezentata si destramarea satului traditional,care devine"o groapa fara fund,din care nu mai incetau sa iasa cativa necunoscuti". Niculae Moromete devine adeptul "unei noi religii a binelui si a raului",exponentul ideologiei socialiste si se inscrie in Partidul Comunist,prilej pentru numeroase dispute cu tatal sau. Tanarul este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu o sarcina de la"judeteana",aceea de a supraveghea buna functionare a primelor forme colective de munca:strangerea cotelor si predarea lor catre sat. Dar se isca o agitatie in timpul careia un satean moare inecat in apele raului de la marginea satului. Idealist,tanarul se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de oportunistii de profesie. Asa ca activistul Niculaie Moromete este destituit,se retrage din viata politica si isi continua studiile.
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer horticol. La inmormantarea lui Moromete,Niculae afla de la Ilinca,sora lui,ca tatal se stinsese incet,fara sa sufere de vreo boala. Chiar daca moartea lui Moromete lasa multe remuscari in sufletul lui Niculae,in finalul romanului tatal si fiul se impaca in visul baiatului. Moartea lui Moromete in finalul romanului simbolizeaza stingerea unei lumi.