Aparut in 1933,in doua volume,la Editura Nationala-Ciornei din Bucuresti,romanul "Patul lui Procust" a insemnat confirmarea autorului ca scriitor valoros,apt de a inova structura epica si formula narativa in contextul literaturii interbelice. Ca si in cazul operei anterioare,geneza acestui roman se bucura de o decantare indelungata,vreme de aproape un deceniu. Cateva texte de proba scurta anunta insa intentia concretizata ulterior:nuvela "Contesa bolnava",scrisa la persoana I si ramasa in manuscris si in "Scrisorile doamnei T",publicate in primul numar al revistei "Cetatea literara",salutate chiar de Lovinescu.
Romanul "Patul lui Procust" nu se mai sustine pe o perspectiva unica,formula aleasa fiind cea a dosarului de existente. Intentia este de a transforma substanta epica intr-o polifonie narativa care articuleaza un ansamblu in realitate destul de coerent si complex. Cele cateva scrisori semnate doamna doamna T.,paginile confesive ale lui Fred Vasilescu,numeroasele note de subsol,ordinea situandu-se dincolo de aceste suprafete dislocate. Fred Vasilescu are acea inclinatie catre reflexie si rememorare,dar este mereu scos din ritm de intrarile si iersirile inutile ale Emiliei,confesiunea doamnei T. este fragmentata prin artificiul scrisorilor multiple,iar naratorul intarziat risipeste alte detalii in notele de subsol.
Subiectul rezultat prin asemenea ordonare post-lectura ar putea fi redat astfel:intr-o dupa-amiaza torida,Fred Vasilescu,fiul marelui industrias Vasilescu-Lumanararu,pe care l-am cunoscut in "Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi",nu-si gaseste prietenii acasa,drept pentru care, plictisit,ajunge in dormitorul unei actrite comune si lipsite de talent,o intretinuta nerafinata,unde asteapta racoarea serii. Pentru a atrage atentia vizitatorului,Emilia Rachitaru,caci acesta este numele artistei,incepe sa povesteasca despre o legatura pe care a avut-o cu un poet,Ladima,care s-a sinucis si de la care mai pastreaza niste scrisori. Citindu-le,Fred Vasilescu descopera ca Ladima,pe care l-a cunoscut,a suferit din dragoste si a fost atat de putin inteles si apreciat. Aceasta poveste de dragoste se impleteste cu o alta pe care o descoperisem din scisorile doamnei T. si din marturisirea lui Fred. Doamna T. este femeia vietii lui Fred,de care fuge insa mereu,ascunzandu-se in cele din urma in moarte. Cvartetul compus din Doamna T.(rafinata,senzuala si misterioasa),Ladima(o victima a inferioritatii celorlalti si a propriului idealism),Fred Vasilescu(elegant si admirat,dar ascunzand unmare secret al existentei sale) si Emilia (imuna din punct de vedere moral si sentimental)realizeaza substanta acestui roman. Cadrul il formeaza societatea mondena incare se misca toate aceste personaje,iar un narator ce isi asuma rol auctorial insumeaza toate experientele,fara a modifica fondul sau forma,caci a scrie devine acum ceva firesc,oarecum personal,de aceea jurnalul sau scrisoarea pot deveni substanta epica.
Doamna T. este autoarea a trei scrisori redactate intr-un stil intimist,devenite un fel de uvertura a romanului,in care apare intreaga problematica:iubirea pasionala refuzata inexplicabil,prietenia,loialitatea,comunicarea sufleteasca. Eroina face din toate acestea experiente cruciale,pe care apoi le infatiseaza direct si sincer autorului,fara a avea constiinta estetica. Daca stilul este refinat e pentru ca autoarea scrisorilor este la randul ei sensibila si rafinata. Infatisand experiente proprii,scrisorile construiesc de fapt,din interior,imaginea celui mai interesant personaj feminin al literaturii noastre. Punctele de vedere ale lui D.(din scrisori),ale lui Fred(in "Insemnari..." si in episodul de la Movila),ale autorului(in notele din subsol si in Epilog II)converg in definirea acestei femei iubite de toti barbatii. Este proprietara unui magazin de mobila care aduce in Bucurestiul monden moda mobilei si a decoratiunilor interioare cubiste,ceea ce inseamna ca doamna T.,de fapt Maria T. Manescu,se afla sub zodia artei. Este frumoasa,desi unii o pot considera urata,pentru ca acest tip de frumusete nu se deschide decat unor cunoscatori rafinati sau celor apropiati,care ii cunosc esenta. Nu il iubeste pe nefericitul poet,ii este mila de el si simte nevoia sa ii fie loiala. Il repugna faptul ca D. nu este atat de atent la vestimentatie,ca este neingrijit,in vreme ce ea acorda mare atentie acestor detalii,dar accepta imbratisarile barbatului doar pentru ca stie ca acestea il vor face fericit si pentru ca este coplisita de atata perseverenta in sentiment. Adevarata pasiune o traieste pentru Fred,dar si alturi de acesta recurge la autocenzurare. Si totusi,experimenteaza pasiunea prin umilire,caci Fred o face sa treaca prin toate formele umilintei:refuzul politicos,cel violent afirmat,uitarea,jignirea in public. Si totusi,doamna T. nu il uraste,pastreaza sentimente vii,parand a accepta ca aceasta va fi drama vietii ei: sa fie iubita cu pasiune de toti barbatii,dar parasita tocmai de cel pe care il iubeste cu pasiune.
Textul lui Fred Vasilescu este conceput intr-un stil,ceva mai viril si viguros si se concentreaza asupra reconstituirii imaginiii lui Ladima,dar si a redimensionarii personajului doamna T.,Fred Vasilescu are o dubla conditie in acest roman:este narator in insemnarile intitulate "Intr-o dupa-amiaza de august" si mimeaza uneori ipostaza lectorului uimit de ceea ce afla,dar si personaj in insemnari,scrisorile doamnei T. si in notele de subsol ale autorului.
Personajul central al romanului este George Demetru Ladima ,construit in principal prin iluminarile retrospective ale celorlalti naratori necreditabili,si figurand o dubla drama,de ordin social si afectiv. Personajul se construieste de la suprafata spre adancime,filtrul prin care este privit e cel al sinuciderii misterioase,iar in opera apare intr-o tripla ipostaza:ca publicist care impune respect prin verticalitate,ca poet genial si ca indragostit ridicol. Destinul acestui erou transpune o drama sociala,caci si el este dintre cei care au vazut idei. Ladima este un intelectual ultralucid si intransigent,care lupta cu o societate bazata pe compromis si mizerie morala,dar care are taria de a-si apara convingerile chiar cu pretul vietii.Intruchipeaza si o drama afectiva generata de sentimentele nefiresti ca intensitate pentru actrita fara talent Emilia Rachitaru. Nerealizat pe plan social,Gedem cauta compensarea prin instalarea in sufletul crezut pur al femeii. Alungat si de aici,Ladima va recurge la sinucidere.
Personajul-nucleu al romanului este Emilia Rachitaru,nu prin interes psihologic,ci prin pozitionare:este punctul de intersectie a iubirii inegale a doi nici prin legatura cu Ladima,nici in dupa-amiaza petrecuta langa Fred. In ochii lui Emilia este unica. Frumusetea exterioara este de neegalat si este completata de inteligenta,bun-simt si talent,astfel incat impresia de ansamblu,falsificata desigur,devine armonia. Neputand intruchipa eternul farmec feminin,Emilia nu va fi capabila sa-i smulga pe cei doi destinului care ii apropie,amandoi fiind cenzurati prin moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu